Pestii

Aceasta familie face parte din ordinul Cyprinoidea bine reprezentata in Europa, Asia, Africa si America de Nord. La inceput, in America de Sud si Australia, n-au fost reprezentanti ai acestei familii, dar din motive economice au fost introdusi si aici. Familia Cyprinidae are multe specii. Pestii din familia Cyprinidae traiesc in ape cu curs lent sau statatoare, cu fund moale, unde cu ajutorul mustatilor isi cauta hrana, dar si specii care prefera apele cu curenti mai puternici si cu fundul acoperit de pietris.
Forma corpului este de la alungit, rotunda spre ovala, cu lateralele aplatizate. In general aripioarele sunt mici, iar radiile sunt moi, cu exceptia primei radii a dorsalei care poate fi intarita. Gura are buzele groase, este inconjurata de mustati cu care pipaie fundul apei. La unele specii botul este prelungit cu o trompa. Propriu-zis nu au dinti (in sensul pe care il stim noi), ci acestia sunt formati dintr-o materie cornoasa plasata in fundul gurii. Acesti "dinti" sunt importanti pentru ca dupa ei se face impartirea in specii. Sunt pesti pasnici si doar rareori devin intoleranti fata de ceilalti, lucru care-i face foarte potriviti pentru bazinele comune. Sunt pesti rapizi, in continua miscare, lucru care dauneaza unor specii mai linistite, sau inactive in timpul zilei. Datorita faptului ca-si cauta hrana pe fundul acvariului, substratul trebuie sa fie format dintr-un nisip bine spalat (pentru a nu tulbura apa) si nici prea mare pentru ca pestii s-ar rani la mustati. Substratul trebuie sa fie inchis la culoare (turba sau bazalt) pentru a le scoate in evidenta coloritul superb. In acvariu nu se vor pune plante cu frunze prea fine ca: Myriophyllum, Cabomba, Limnophyla. Pretentiile fata de calitatea apei, temperatura sau lumina difera de la specie la specie. Mananca orice, fiind pesti modesti, usor de intretinut.

Barbus tetrazona
In acvaristica este cunoscut sub numele de "Sumatranus". Este pestele cel mai cunoscut si cel mai indragit al intregii familii. Acest lucru se datoreaza atat coloritului cat si faptului ca este un peste vesel, vioi (cam prea vioi), care alearga tot timpul, iar daca in acvariu sunt mai multi Sumatranusi, atunci formeaza un card. Nu este un peste agresiv, dar din joaca, mai ciupeste antenele scalarilor sau coada voalata a carasilor. De aceea se va evita asocierea lor intr-un acvariu comun.
Corpul este bondoc, cu spatele inalt, cu baza cozii puternica, nu are mustati si ajunge pana la 7 cm. Este originar din Sumatra, Calimantan si Tailanda, tailandezii sustinand chiar ca la ei traieste adevaratul "sumatranus". Spatele este oliv-maro, flancurile roscat-maro deschis. Pe corp are 4 dungi transversale negre, late. Prima trece chiar peste ochi, a 2-a este la jumatatea distantei dintre ochi si punctul de pornire al dorsalei, a 3-a porneste din punctul in care se termina dorsala, iar a 4-a este chiar la baza cozii, unde incep radiile.
Dimorfismul sexual la tineret nu este evident, dar la pestii maturi sexual, dimorfismul sexual este vizibil. Astfel la mascul, partea superioara a botului la prima dunga este de un rosu aprinsm, ca si aripioarele ventrale, iar la coada, la cei doi lobi primele radii sunt de asemenea rosii. La femela, zona respectiva a botului nu este rosie, iar coada este transparenta.

Brachydanio albolineatus

Specia este raspandita in estul Indiei, Sumatra, unde traieste in ape curgatoare. Este un peste suplu, cu corpul alungit, aplatizat pe flancuri, avand in partea superioara a botului 2 perechi de mustati, cea de jos fiind mai lunga. Anala este alungita incepand din acelasi loc din care incepe si dorsala. Coada este usor decupata. Ajunge pana la 5 cm. Culoarea corpului este albastru spre violet, spatele este albastru-gri inchis, cu cativa solzi argintii stralucitori. Abdomenul este albastru-argintiu deschis. Are o dunga longitudinala rosu inchis spre portocaliu, cu tiv albastru-verde, care incepe de la mijlocul corpului terminandu-se la baza cozii. Anala, spre corp este rosie-portocalie iar partea din exterior este verzuie cu nuante rosiatice. Femela este mai modest colorata ca masculul.
Traiesc in stoluri, fiind un peste vioi, de aceea are nevoie de acvarii mari, bine plantate in partea din spate, cu loc liber pentru inot in fata. Temperatura optima este de 22-24° C, iarna putand suporta chiar si 18-20° C. Mananca orice, hrana vie, uscata sau sub forma de fulgi. Pentru reproducere au nevoie de bazine de circa 10-15 l, care sa fie asezate in asa natura incat la rasaritul soarelui, o raza de soare sa cada in acvariul de reproducere. Duritatea si pH-ul nu au importanta, insa apa trebuie sa fie proaspata.

Pregatirea acvariului se face astfel: dupa ce a fost bine spalat, se pune o plasa cu ochiuri mici (din plastic si cu firul din plastic mai gros) intinsa pe o rama din sarma de alama sau inox. Nu trebuie sa ramana spatii intre rama si interiorul acvariului (este bine ca rama sa intre fix in interior), apoi se fixeaza cateva grupuri de plante cu frunze fine ca: Nittela sau Myriophyllum. Acvariul se umple cu o apa veche de cel putin 3 zile, timp in care a fost bine aerisita si filtrata. Seara se introduc pestii in grup.

Brachydanio rerio - Pestele zebra
Danio rerio, asa cum se gaseste in natura, are caracteristicile obisnuite ale mrenelor: corpul aerodinamic, suplu (cu abdomenul usor mai bombat la femela), usor turtit pe laterala, cu un raport lungime:latime de cca 5:1 cu inotatoarele relativ scurte, cu gura orientata in sus (tradand o hranire la suprafata apei), cu mustati scurte (abia vizibile). Coloristic, are 5 dungi longitudinale, albastre, pe un fond argintiu, cu o tenta mai galbena la mascul. Nu are linie mediana. In acvaristica mai sunt intalnite cateva varietati ale acestei specii si combinatii ale acestora.
Zona de origine: Estul subcontinentului Indian. In prezent specia este semnalata (fara a fi nativa) si in unele rauri din USA, Japonia, Columbia etc. Se pare ca a ajuns in apele acestor state pornind ... din acvarii.

Biotop: Nativ, zebrele ocupa un areal care cuprinde nu numai o zona intinsa geografic ci si o varietate mare de ape: de la ape sarace in oxigen, stagnante, cum sunt orezariile, pana la ape repezi, curenti, fiind comuna in paraiele din zonele cu dealuri joase. Aceasta adaptabilitate o face lipsita de pretentii deosebite si in acvaristica. In mediul natural hrana preponderent este alcatuita din zooplancton, viermi, mici crustacee, larve.

Brachydanio frankei - Pestele leopard

Aceasta specie nu exista in natura, se pare ca este o mutatie a speciei Brachydanio rerio. In acest sens pladeaza si faptul ca hibrizii rezultati nu sunt sterili ca in alte cazuri, ei imperechindu-se cu Brachydanio rerio. I se mai spune si "leopard". La corp seamana foarte bine cu specia din care provin, masculii find mai supli, iar femelele au zona abdominala marita.
Corpul are fondul auriu, pe acest fond fiind raspandite pete mici, rotunde sau ovale, de culoare inchisa. Aripioarele sunt incolore. Anala si codala sunt si ele stropite cu puncte, femela fiind mai deschisa la culoare ca masculul. Reproducerea este la fel ca la specia Brachydanio albolineatus.

Carasius auratus auratus - Pestisorul de aur
Dintre pestii de acvariu sunt poate cei mai cunoscuti si mai longevivi, putand ajunge pana la aproximativ 18 ani si pana la 30-35 cm. Se poate ca "pestele auriu" pe care-l cunoastem noi sa provina din specia europeana Carassius carassius sau din specia asiatica Carassius auratus. Denumirea provine din greaca veche. Se inrudeste cu crapul, deosebindu-se de acesta prin faptul ca nu are mustati. Specia Carassius auratus provine din specia Carassius auratus gibelio, diferentele aparand la solzi, inotatoare si colorit. Carassius auratus este primul peste adus in Europa acum circa 300 de ani, dar era crescut de chinezi de circa 1000 de ani. Prin selectii ulterioare s-au obtinut in China si Japonia diverse forme si varietati, atat ca forma cat si ca, colorit. A fost introdus in Anglia in 1691, apoi s-a raspandit in Portugalia si de aici in toata Europa.
Existand o marie varietate de carasi aurii vom descrie pestele tipic. Acesta seamana foarte mult cu crapii, dar este mai putin aplatizat pe flancuri si au solzii foarte mari.

Forma de baza "gibelio" este raspandita in Eurasia. Se tin in acvarii spatioase bine aerisite si filtrate. In acvariu nu vom pune multe plante. Pentru formele voalate vom amenaja acvarii mai inalte pentru a valorifica frumusetea cozii. Temperatura trebuie sa fie intre 15-18° C, pentru ca la temperaturi mai mari stratul protector de pe corp se "dizolva", apa capatand un aspect cetos, iar pestele va avea de suferit daca va scadea temperatura (mucusul fiind un strat de protectie contra temperaturilor scazute). Doar pentru varietatile de selectie temperatura poate fi 20-22° C.